șpâhă, -e, s.f. – 1. Iarbă (otavă) mică, greu de cosit (Hotea 2006). 2. Șpâhe, poreclă pentru locuitorii din Săcel-Maramureș; „pentru că în loc de plete, ca la ceilalți maramureșeni, capul lor de abia e acoperit cu câteva firicele de păr” (Papahagi 1925). Șpihu, poreclă în Vadu Izei (ALR 1969: XVI). – Probabil din pihă „puf de pasăre; scamă”.