Definiția cu ID-ul 434208:
Arhaisme și regionalisme
șpronț, șpronțuri, s.n. (reg.) 1. buștean ale cărui capete au fost rotunjite cu toporul. 2. (în forma: șpironț) capăt ieșit al unui butuc. 3. (în forma: ștronț) capătul mai gros al unui buștean.
șpronț, șpronțuri, s.n. (reg.) 1. buștean ale cărui capete au fost rotunjite cu toporul. 2. (în forma: șpironț) capăt ieșit al unui butuc. 3. (în forma: ștronț) capătul mai gros al unui buștean.