Definiția cu ID-ul 1352102:
Arhaisme și regionalisme
șpațír, șpațiruri, (spațâr), s.n. (reg.) 1. Plimbare. 2. (în expr.) A umbla de-a șpațâru = a umbla fără rost: „Tătă zua ai îmblat de-a spațâru și n-ai lucrat nimic” (Hovrea, 2016: 60). (Trans., Maram.). – Din germ. Spazier(gang) „plimbare pe jos; promenadă” (MDA).