ȘOVÎRCĂI, șovîrcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A evita un obstacol, ferindu-se, dîndu-se în lături; fig. a ocoli o situație dificilă, a căuta să scapi dintr-o încurcătură. Cînd vine furca la ochi, cu greu iaste aceluia carele nu știe să șovîrcăiască. ȚICHINDEAL, F. 15.