șotron sn [At: PROT. – POP., N. D. / V: (reg) șodr~, șont~ / Pl: ~oane / E: ns cf fr chaudron „căldare”] (Reg) 1 (Șîcs de-a șontronul) Joc de copii în care jucătorii, sărind într-un picior, pe rând, lovesc o pietricică, o bucățică de țiglă etc., facând-o să treacă prin despărțiturile unei figuri (dreptunghiulare) desenate pe pământ Si: (reg) ștrenche (1), de-a clasele, de-a școala (21), la șchiopică. 2 (Prc) Figură (dreptunghiulară) cu mai multe despărțituri, desenată pe pământ, folosită la șotron (1) Si: (reg) ștrenche (2).