ȘOPÎRLĂ, șopîrle, s. f. Nume dat mai multor specii de reptile cu pielea verde-cenușie sau pestriță, cu trupul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte îndreptate în afară, cu coada lungă și subțiată spre vîrf; trăiesc prin locuri uscate, hrănindu-se mai ales cu insecte (Lacerta). O șopîrlă pe cărare, lîngă noi, Speriată să foșnească dintre foi Și să stea, să vă uitați o dată bine, De departe, tu la ea și ea la tine. TOPÎRCEANU, B. 44. Lunca-n giuru-mi clocotește! o șopîrlă de smarald Cată țintă, lung, la mine, părăsind, năsipul cald. ALECSANDRI, O. 187. ◊ Compus: șopîrlă-verde = gușter. ♦ Fig. (Cu o nuanță de dispreț) Persoană insinuantă. Ia te cărăbănește de-aici, cu călugăru tău cu tot, șopîrlă mănăstirească. HOGAȘ, DR. 249.