șmenar s. m. Persoană care înșală la schimbarea ilegală a banilor ◊ „Teritoriul [unde se amplasează TIR-uri] a devenit un paradis al proxeneților, șmenarilor, tâlharilor.” R.l. 24 III 93 p. 8. ◊ „[...] polițiștii [...] au parcurs bulevardul [...] cu scopul de a depista și anihila grupurile de șmenari.” R.l. 7 IV 93 p. 5. ◊ „Dacă vreun «șmenuit» are relații sus-puse la Circa 10, polițistul îl aduce pe șmenar și îi împacă pe cei doi, banii fiind restituiți.” D. 101/94 p. 9. ◊ „Diplomați americani agresați de romi șmenari de valută nu lipsesc.” Expr. Mag. 10/95 p. 2; v. și xerox (din șmen + -ar)