șmecherie sf [At: CIHAC II, 390 / V: (reg) șmiche~, șmichir~ / Pl: (7-8) ~ii / E: șmecher + -ie] 1-3 Însușirea de a fi șmecher (1, 3, 5). 4-6 Abilitate de șmecher (1, 3, 5). 7 (Ccr) Faptă de om șmecher (6) Si: șarlatanie (1), șiretlic (1), șmechereală (1), vicleșug, (pop) șmecherlâc, (arg) șpil (3). 8 (Ccr) Vorbă de șmecher (5) Si: șmechereală (2). 9 (Pop; îe) A fi (pus) la ~ A fi dichisit. 10 (Pop; îe) A lua (pe cineva) la ~ A trata pe cineva șmecherește (3).