șleahtă sf [At: URECHE, L. 112 / V: (înv) șla~, ~actă, (reg) ~apcă (Pl: șlepci) / Pl: (5-6) șlehte / E: pn szlachta cf ucr шляхта] 1 (Înv) Nobilime poloneză. 2 (Înv) Corp de armată alcătuit din nobili polonezi. 3 (Îvr; pex) Nobilime (stabilită în Polonia). 4 (Îvr) Noblețe. 5 (Pfm; prt) Grup de persoane Si: adunătură (3), bandă¹ (3), ceată¹ (19), gașcă (6), gloată (1). 6 (Reg; ccr) Ceată de lăutari. 7 (Reg; gmț) Totalitatea persoanelor care locuiesc în aceeași casă.