șiroi³ vi [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 72/6 / V: (reg) ~răi, ~rloi, ~rui (Pzi: 3 șiruie), șurăi, șur~, șurui (Pzi: 3 șuruie), (nob) ~a / Pzi: 3 ~ește / E: fo] 1 (D. ape) A curge cu repeziciune, producând un zgomot caracteristic Si: (rar) a șuvoi². 2 (Pex; d. lichide) A se prelinge în șuvițe (4) (abundente). 3 (D. obiecte îmbibate cu un lichid, sau d. ceva care secretă un lichid) A se scurge lichidul (din ele) în șuvițe (4) (abundente).