ȘIRLĂU s. n. (Mold.) Șiroi. Sudorile... de pre armăsariu ca șirlaiele curea. CI, 99. Șirlaile sudorilor, izvoarăle lacremilor ... toate cu lotul în vînt și în deșert se duseră. CANTEMIR, IST. Au lăcrămatu icoana Precistii atîta cît curea șirlauri și pica într-o tipsie. CRB, 162^v. Etimologie: probabil formație onomatopeică. Cf. șirloi, șurloi. Cf. n ă b o i.