șiretlic sn [At: CANTEMIR, S. M. 279/2 / V: (reg) șârâclâc, șereclic, șeretlâc, șeret~, ~ecl~, ~ricl~, ~rit~, ~ritric, (înv) ~lâc / Pl: (1-4) ~uri / E: tc șirretlik] 1 Procedeu folosit de un om șiret³ (2) Si: stratagemă, subterfugiu, șarlatanie (1), șiretenie¹ (6), tertip, truc, vicleșug, (reg) marghiolie, șotie (2), șurub (16), șurubărie². 2 (Pop; îe) A o întoarce Ia - A recurge la șiretlic (1). 3 (Îvr; îf șeretlic) Uneltire. 4 Mijloc ingenios de a rezolva o dificultate (într-o meserie). 5 (Rar) Șiretenie¹ (5).