șirag sn [At: PALIA (1581), 55/3 / V: (înv) șar~, șăr~, (reg) șâroag, ~reag (Pl: (înv) ~ure, ~age, ~ege) / Pl: ~uri / E: mg sereg „mulțime, trupă”, cu sensul treptat lărgit sub influența lui șir cf pn szereg] 1 (Îrg) Armată¹ (1). 2 (Îrg; prc) Unitate militară. 3 (Înv) Linie de bătaie. 4 (Pop) Rând de ostași dintr-o formație de luptă. 5 (Pop) Coloană (de ostași). 6 (Îvr; îe) A da prin ~reag A pune pe un delincvent să treacă printre două rânduri de soldați care lovesc în el cu vergi. 7 (Cu sens spațial) Șir (1). 8 (Mar; îcs) De-a șireagu-ntors pe dos Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 9 (Îlav) În (sau, rar, la) ~ Unul după altul. 10 (Mun; îe) A pune (pe cineva) pe ~reag A sili (pe cineva) să facă un lucru. 11 Mulțime de mărgele, pietre prețioase etc. înșirate pe un fir, pentru a servi ca obiect de podoabă Si: șir (5), (îvr) maț. 12 (Îs) ~ de mătănii Mătănii. 13 (Pex) Mulțime de obiecte de același fel înșirate pe un fir, din necesități practice. 14 (Rar) Șir (9). 15 (Mol; îs) ~u ciobanului Cusătură întru-un anumit fel cu motive naționale. 16 (Pop; cu sens temporal) Șir (13). 17 Sumă.