șinori vt [At: KLEIN, D. 424 / V: (reg) ~ra (Pzi: ~rez), ~nuri / Pzi: ~resc / E: șinor] 1 (Trs; înv; c. i. registre, dosare etc.) A șnurui (1). 2 (Îrg; pex; c. i. obiecte) A șnui (2). 3 (Trs; c. i. haine) A șnurui (3). 4 (Reg; îf șinora: c. i. abcese subcutanate la vite) A străpunge cu o sfoară unsă cu ceară, pentrua se elimina puroiul.