șindel s [At: BUL. FIL. II, 207 / A: nct / V: (arg) ~drel (A: nct), ~eală sf / Pl: ? / E: rrm šindealo] (Arg) 1 Cuțit (1). 2 Tăietură de cuțit. 3 Lovitură de cuțit. 4 Joc de copii în care jucătorii aruncă, din anumite poziții, un cuțit sau o furculiță astfel încât acestea să se înfigă în pământ.