șfichi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 94^v/35 / V: (reg) sf~ (Pl: ~che), sflți~ (Pl: și ~che) svi~, șvi~ sn / Pl: ~uri sn / E: fo cf ger Zwick, ceh švih] 1-2 sn, i (Pop) (Cuvânt care) imită șuieratul¹ (11) biciului. 3 sn (Pop) Capătul subțire și neîmpletit al biciului Si: (reg) pleasnă, șugar (2). 4 sn (Reg; îe) A-i sări (cuiva) ~ul A se enerva (5). 5 sn (Pop; pex) Capăt subțire. 6 sn (Pop; pex) Vârf ascuțit. 7 sn (Pop) Lovitură dată cu șfichiul (3). 8 sn (Pop; îe) A trage (cuiva) un ~ A certa (1). 9 sn (Pop; îe) A lua (pe cineva) în ~ A ironiza. 10 sn (Pop; fig) Vorbă răutăcioasă Si: ironie, răutate, (pop) împunsătură. 11 sn (Pop; pan) Mănunchi de fire de păr¹. 12 sn (Reg) Floarea papurei¹. 13 sn (Buc; Mol) Lemn subțire, fară coajă, lung de 6 până la 10 m.