șfac sn [At: CADE / V: (reg) șvac / Pl: ~uri / E: ns cf înșfăca] 1 (Buc; Mol) Laț folosit pentru prinderea unor animale sau păsări ori, în trecut, la spânzurarea celor condamnați Si: ștreang (3). 2 (Reg) Unealtă cu care se strânge buza de sus a calului, ca să stea liniștit la potcovit. 3 (Reg) Bucată de lemn folosită la strângerea prin răsucire a funiei sau a lanțului cu care se leagă o încărcătură (de fân, lemne etc.).