șervet sn [At: CANTEMIR, HR. 187 / V: (înv) se~ (A: nct / Pl: ~uri), (reg) șărbăt, șărvăt, șărvât, ~vit, șter~ (A: nct) / A și: șer~ / Pl: ~e / E: ns cf pn serweta, fr serviette] 1 Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză (de in, de bumbac etc.), special confecționată, întrebuințată la masă pentru ștersul gurii și al mâinilor Si: (înv) servietă. 2 (Îs) ~ de hârtie Șervețel (5). 3 (Pop) Bucată dreptunghiulară de țesătură (de in, bumbac, borangic etc.), adesea împodobită cu broderii sau cu franjuri, folosită mai ales la ștersul mâinilor, al feței sau al corpului (după spălare) Si: prosop, (pop) ștergar (1), (reg) mânăștergură, peșchii; ștergător (1), ștergură¹ (1). 4 (Iuz; arg) Bancnotă de 500 de lei, cu circulație pe teritoriul țării noastre, în prima jumătate a sec. XX. 5 (Reg) Năframă. 6 (Reg; pan) Pată albă pe botul calului.