ȘERPUITURĂ, șerpuituri, s. f. Fiecare dintre cotiturile unui drum sau ale unei linii șerpuite; sinuozitate, cotitură. Barcazul porni ocolind țărmul, ținîndu-se la cîțiva pași de șerpuiturile sale și de trunchiurile scorburoase de sălcii înecate. DUMITRIU, N. 287. Veneau din depărtați codri corbii, milioane de corbi, înșirîndu-se pe toate șerpuiturile drumului. CAMILAR, N. I 222.