ȘERPEȘTE adv. Cu mișcări de șarpe, ca un șarpe; șerpuitor. [Măscăriciul] pornea la ghidușii de dimineață. Umbla în mîni, pe funii cocoțat, se îndoia șerpește necurmat. LESNEA, I. 46. Și-mpletește Brîu șerpește. TEODORESCU, P. P. 84. ♦ În felul șarpelui. Șerpește, ochii spelbi ai lui Ion au clipit pe de lături. POPA, V. 279.