ȘERPESC, -EASCĂ, șerpești, adj. De șarpe, (ca) al șerpilor. Trecură prin țara broștească și prin țara șorecească și tot astfel făcură ca-n țara șerpească. RETEGANUL, P. III 16. ♦ (Despre ochi) Mobil, p. ext. lipsit de sinceritate. Figura lui își ascundea trăsăturile sub o barbă neagră, stufoasă, din care se vedeau numai nasul, umerii feței și ochii; niște ochi mici, șerpești, de o căutătură glacială. VLAHUȚĂ, O. A. III 46. ♦ Fig. Rău, perfid, viclean, veninos. A pornit-o mai departe cu fereală și glas mai șerpesc. POPA, V. 316. Cu limba lor cea șerpească rău cuvintează. ȚICHINDEAL, F. 231.