ȘERIN s.m. (Mold.) Nobil tătar care conducea o ceată ostășească. Hanul i-au zis că nu poate să-i dea pentru aceasta răspuns de la sine, pînă nu se vor strînge mîrzacii ce se chiamă șerini. AXINTE URiiCAPiIUL. Au trimis la Ieși . . . sol pre un șerim din Crîm. NECULCE. Variante: șerim (NECULCE). Etimologie: tăt. širin. Cf. m î r z a c.