șeréglă, șeregle, (șireglă, șoroglă), s.f. (reg.) 1. Element din construcția carului, sub forma unui grătar de lemn legat de loitră prin două lanțuri (în zona Codru). 2. Grătar de lemn, prins în perete, deasupra ieslei, în care se pune nutreț pentru cai; corciuie. ■ Termen frecvent în centrul Trans. (ALR, s.n., vol. II, h. 316). – Din magh. saroglya „targă” (dial. soroglya) (MDA).