ȘERBIE s.f. (Mold.) 1. Robie, sclavie. Pre noi de la șerbie să ne izbăvască. DM, 11^r; cf. DOSOFTEI, VS. ♦ Devotare, consacrare; aservire. Cu a șerbiei măsuri te împreună pugorîși. DM, 8^r. Toată viiața sa să hie adăvăsită întru șerbiia lui Dumnedzău. L SEC. XVII, 78^r. 2. Iobăgie. Mulți se află și de bună voie de merg, ca să iasă din șerbie. URECHE. Etimologie: șerb + suf. -ie. Vezi și șerb, șerbesc, șerbi. Cf. vecinătate, vecinie.