ȘENILĂ, șenile, s. f. Bandă care se înfășoară peste roțile situate de aceeași parte a unui vehicul, pentru a obține o suprafață mai mare de contact cu terenul. Pînă departe văzduhul era cutremurat de zgomotul pe care-l făceau șenilele. V. ROM. septembrie 1953, 186. Mîna lui mîngîia șenila tractorului. MIHALE, O. 29.