ȘEGANIE s.f. (Mold.) Glumă; bufonerie. Din mică vîrstă în mimuri ce să dzice îngînăciuni de șeganii și la prăviriști crescut. DOSOFTEI, VS. Etimologie: șagă + suf. -anie. Vezi și șagă, șăgaci, șugui, șuguitor. Cf. mascara (1), mîniecitură, pelivănie, șagă șozie, tămășag, tămășeală.