șcleampă, s.f. – Felie, bucată mare. „Bucată de pâine” (Papahagi 1925; Sat Șugatag). Sens indicat de Bulgăr și Mihai pentru forma șcleafă. DER arată că scleafă „așchie” este dubletul lui sclifă „sanie” (< germ. schleifen „a ascuți”). Pentru șcleampă se indică sensul de „persoană bătrână, ramolită” (Mihai 2007), cu circulație în Maramureș (cf. germ. Schlampe).