șcleafă sf [At: KLEIN, D. 424 / V: (reg) sc~, ~ampă, ~apă / Pl: ~efe / E: nct] 1 (Trs) Bucată groasă de lemn (despicată dintr-un trunchi). 2 (Trs; Mar) Felie mare. 3 (Trs; îf scleafă) Fiecare dintre cele două jumătăți ale capului de porc, despicat pentru a servi ca aliment.