Definiția cu ID-ul 507475:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șaștac (-ci), s. m. – Monedă care valora la început șase groși. – Var. șuștac. Mr. șiștac. Sl., cf. bg., sb., slov. šestak (Tiktin); var., din mag. susták (Gáldi, Dict., 159).