șaselea, șasea [At: CORESI, EV. 117 / V: (îrg) ~le, șeas~, (pop) șes~ / E: șase + le + a] 1 no (Precedat de art. „al”, „a”) Număr care se află între al cincilea și al șaptelea. 2-3 smf, a (Persoană, obiect etc.) care este a(l) șase(le)a (1). 4 no (La feminin; urmat de „parte”) Intră în componența numeralului fracționar corespunzător (A luat a șasea parte din bani.). 5 no (La feminin; urmat de „oară” și adesea precedat de pp „pentru”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător (A șasea oară).