Definiția cu ID-ul 507438:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șarf (-furi), s. n. – Eșarfă, fular; lovitură cu dosul palmei. Fr. écharfe, prin intermediul pol. szarfa, rus. šarf (Cihac, II, 386; Sanzewitsch 210).