șaptelea, -tea [At: CORESI, EV. 425 / V: (îrg) ~tele, șea~, (pop) șep~ / E: șapte + le + a] 1 no (Precedat de art. „al”, „a”) Număr care se află între al șaselea și al optulea. 2-3 smf, a (Persoană, obiect etc.) care este a(l) șapte(le)a (1). 4 no (La feminin; urmat de „parte”) Intră în componența numeralului fracționar corespunzător (A luat a șaptea parte din bani). 5 no (La feminin; urmat de „oară” și adesea precedat de pp „pentru”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător (A șaptea oară). 6 no (Rar; îs) A ~tea artă Cinematografia. 7 no (Pop; îlav) Pe glasul al ~ Cu voce ascuțită. 8 no (îe) A fi (sau a se crede) în al ~ cer A fi (sau a se crede) foarte fericit.