ȘAMBELAN, șambelani, s. m. (În trecut, în monarhii) Demnitar de rang superior, care avea în grija sa camera suveranului. V. cămăraș; Unul dintre boierii moldoveni de atuncea, poate șambelanul Balș, ajuns ofițer de curte al regilor poloni... alcătui un studiu asupra acelor vechi tratate. IORGA, L. II 80. Cantemir fu rînduit la 1738 a se duce la Franța în calitate de ministru plenipotent la care prilej împărăteasa [Rusiei] îl numi șambelan. NEGRUZZI, S. II 150.