șaitău¹ sn [At: KLEIN, D. 423 / V: (reg) săi~, șatău, șăit (A: nct / Pl: ~uri) șăi~, șâi~, șei~, șitău / Pl: ~taie, (reg) ~tăie, ~tauă, șăitaie, șăitauă, șeitauă / E: mg sajtó] 1 (Trs; Ban) Teasc. 2 (Reg; prc; îf șitău) Coș al teascului în care se storc strugurii. 3 (Reg; pex; îf șeitău) Cramă (2). 4 (Ban; Trs; prc) Șurub care servește ca ax al teascului. 5 (Ban; Trs; pan) Menghină. 6 (Ban; Buc; pan) Banc de tâmplărie. 7 (Ban; Trs; pan) Vârtej de strâns doagele. 8 (Trs; Ban; pan) Cric². 9 (Ban; Trs; pan) Canea. 10 (Ban; Trs; pan) Burghiu (1). 11 (Trs; îf șeitău) Unealtă cu care se presează varza în putină. 12 (Reg) Bucată de lemn cu care se împiedică carul.