șahmarà f. od. stofă orientală suflată cu aur sau cu argint: un tâmbar de șahmara verde. [Turc. ȘAH MERAM, brocat (lit. dorința împăratului)].

șahmará f. (turc. [d. pers.] șah merán, „dorința șahuluĭ”). Vechĭ. O stofă orientală țesută cu aur saŭ cu argint (brocat). – Și -ránd, n., pl. urĭ (după smarand).