ÎNȚĂRCA (-țărc, -țarc), ÎNȚERCA (-țerc) vb. tr. 1 A opri copilul, mielul, vițelul, mînzul, etc. de a mai suge lapte, a desvăța, a-l face să uite de țîță; nu-i bine să înțarc copilul în zi de post, ci în zi de frupt (MAR.); unde și-a înțărcat dracul copiii 👉 DRAC 4 ¶ 2 Ⓕ A lipsi pe cineva de ceva, a-l desvăța de un lucru: de trei luni fusese înțercat de la masa bogată în mîncări bune... a mărețului boier (I.-GH.) [(a băga în) țarc (ca să nu mai sugă. vorb. de viței, etc.)].