înțepător, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. P. 146 / Pl: ~i, ~oare / E: înțepa + -(ă)tor)] 1 a Care înțeapă (2) Si: (înv) înțepâcios (1). 2 a Care produce o senzație dureroasă, ca de înțepătură Si: (înv) înțepâcios (2). 3 a (D. băuturi) Care pișcă la limbă Si: (înv) înțepâcios (3). 4 a (Fig) Care face aluzii răutăcioase Si: ironic, sarcastic, (înv) înțepâcios (4). 5 sf (Pop) Ac mare cu care se cos cojoace. 6 sn (Teh) Unealtă pentru găurit sau pentru lărgirea ori curățirea unei găuri existente.