2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

ÎNȚELINARE s. f. Acțiunea de a înțelina; procedeu (folosit rar la noi) de a semăna grîul de toamnă pe ogorul în care porumbul se află încă în picioare.

ÎNȚELINARE s. f. Acțiunea de a înțelina.

ÎNȚELINA, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grîul de toamnă pe ogoarele de porumb înainte de culesul acestuia, îngropînd semințele în pămînt cu ajutorul sapei. (Refl. pas.) Dacă toamna culesul popușoilor întîrzie, și dacă gospodarul se teme că nu va putea sămăna grîul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grîul se înțelinează. PAMFILE, A. R. 104.

ÎNȚELINA, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grîul de toamnă pe ogoarele de porumb, înainte de culesul acestuia (îngropînd semințele în pămînt cu ajutorul sapei). – Din în- + țelină.

Intrare: înțelinare
înțelinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțelinare
  • ‑nțelinare
  • înțelinarea
  • ‑nțelinarea
plural
  • înțelinări
  • ‑nțelinări
  • înțelinările
  • ‑nțelinările
genitiv-dativ singular
  • înțelinări
  • ‑nțelinări
  • înțelinării
  • ‑nțelinării
plural
  • înțelinări
  • ‑nțelinări
  • înțelinărilor
  • ‑nțelinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înțelina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțelina
  • ‑nțelina
  • înțelinare
  • ‑nțelinare
  • înțelinat
  • ‑nțelinat
  • înțelinatu‑
  • ‑nțelinatu‑
  • înțelinând
  • ‑nțelinând
  • înțelinându‑
  • ‑nțelinându‑
singular plural
  • înțelinea
  • ‑nțelinea
  • înțelinați
  • ‑nțelinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțelinez
  • ‑nțelinez
(să)
  • înțelinez
  • ‑nțelinez
  • înțelinam
  • ‑nțelinam
  • înțelinai
  • ‑nțelinai
  • înțelinasem
  • ‑nțelinasem
a II-a (tu)
  • înțelinezi
  • ‑nțelinezi
(să)
  • înțelinezi
  • ‑nțelinezi
  • înțelinai
  • ‑nțelinai
  • înțelinași
  • ‑nțelinași
  • înțelinaseși
  • ‑nțelinaseși
a III-a (el, ea)
  • înțelinea
  • ‑nțelinea
(să)
  • înțelineze
  • ‑nțelineze
  • înțelina
  • ‑nțelina
  • înțelină
  • ‑nțelină
  • înțelinase
  • ‑nțelinase
plural I (noi)
  • înțelinăm
  • ‑nțelinăm
(să)
  • înțelinăm
  • ‑nțelinăm
  • înțelinam
  • ‑nțelinam
  • înțelinarăm
  • ‑nțelinarăm
  • înțelinaserăm
  • ‑nțelinaserăm
  • înțelinasem
  • ‑nțelinasem
a II-a (voi)
  • înțelinați
  • ‑nțelinați
(să)
  • înțelinați
  • ‑nțelinați
  • înțelinați
  • ‑nțelinați
  • înțelinarăți
  • ‑nțelinarăți
  • înțelinaserăți
  • ‑nțelinaserăți
  • înțelinaseți
  • ‑nțelinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțelinea
  • ‑nțelinea
(să)
  • înțelineze
  • ‑nțelineze
  • înțelinau
  • ‑nțelinau
  • înțelina
  • ‑nțelina
  • înțelinaseră
  • ‑nțelinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțelinare, înțelinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înțelina; procedeu (folosit rar la noi) de a semăna grâul de toamnă pe ogorul în care porumbul se află încă în picioare. DLRLC DLRM

înțelina, înțelinezverb

  • 1. A semăna grâul de toamnă pe ogoarele de porumb înainte de culesul acestuia, îngropând semințele în pământ cu ajutorul sapei. DLRLC DLRM
    • format_quote reflexiv pasiv Dacă toamna culesul popușoilor întîrzie, și dacă gospodarul se teme că nu va putea sămăna grîul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grîul se înțelinează. PAMFILE, A. R. 104. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.