ÎNȘTIINȚA (-tez) I. vb. tr. A vesti, a da de veste, de știre, a face cunoscut, a anunța: a înștiintat pe tata de a venit cu căruța și m’a luat acasă (CRG.). II. vb. refl. ‡ A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla: de a căruia patimă înștiințîndu-să Traian... toată socoteala și-au pus... pre toți Dachii să-i prăpădească (CANT.) [știință].