ÎNĂUNTRU, NĂUNTRU, ÎNLĂUNTRU, ❍ ÎN(N)UNTRU, ‡ ÎNLONTRU I. adv. 1 Între pereții unei încăperi, în cuprinsul unui loc închis sau mărginit, în interior (C. AFARĂ): a intra ~; din afară măr frumos și ~ găunos; o muiare călugăriță, ce va fi... giuruit lui Dumnedzău și va fi șezînd înlontru în mănăstire (PRV.-LP.) ¶ 2 F În străinătate, în Apus: se duc înăuntru de învață proposeala acelor popoare (ISP.); Dumnezeu i-a dăruit doi copilași cari acum se află înăuntru la învățătură (GN.) ¶ 3 Compus cu prep. de, formează adv. DINLĂUNTRU, ❍ DINUNTRU, din interior: să dăm foc casei pe dinlăuntru, iară noi să ieșim afară (CRG.); gloata înarmată cu lănci și cu topoare, el o înșiră pe dinăuntru (ALECS.); ‡ Ministerul trebilor dinlăuntru, Ministerul de interne. II. ÎNĂUNTRUL, ÎNLĂUNTRUL, ‼ LĂUNTRUL (pl. -truri) sn. Partea dinăuntru, interiorul: ~ casei; înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră (ALECS.); Ca racla ce-i deșartă, lăuntrul ei răsună (ALECS.) [lat. in – ad – intro, influențat de vsl. vŭnatrĭ].