înzăpezit², ~ă a [At: BENIUC, V. 39 / V: ~zep~, (reg) ~pădit / Pl: ~iți, ~e / E: înzăpezi] 1 Care este acoperit cu zăpadă. 2 (D. drumuri) Care a devenit impracticabil din cauza zăpezii Si: întroienit, troienit. 3 (D. vehicule) Care este imobilizat în zăpadă. 4 (D. călători) Blocat în vehicule din cauza zăpezii.