ÎNVĂȚĂTOR I. adj. verb. ÎNVĂȚA. Care învăță. II. sm. ⛪ ‡ Magistru, dascăl (în stil biblic): ucenicii lui grăiră: învățătoare, ce-au greșit acesta sau părinții lui, de-au născut orb? (COR.) ¶ 2 🖋 Cel ce predă instrucțiunea într’o școală primară dintr’un sat (și f. ÎNVĂȚĂTOARE).