Definiția cu ID-ul 1247380:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVĂLĂTUCITURĂ s.f. (Mold.) Încurcătură. Din toate învălătuciturile îl descurca. CANTEMIR, IST. Etimologie: învălătuci + suf. - (i) tură. Vezi și învălătuci, învălătucit. Cf. a p o r i e, î n g ă i m a r e.