2 definiții pentru învincătură
Explicative DEX
învincătură sf [At: PALIA (1582), ap. GCR I, 35/27 / Pl: ~ri / E: învinge + -(ă)tură] (Înv) 1-4 Învingere (1-4).
învincătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Rar. Biruință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: învincătură
învincătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)