înveselire sf [At: C. PETRESCU, I., II, 174 / Pl: ~ri / E: înveseli] 1 Dobândire a unei stări de veselie Si: înveselit¹ (1), învoioșare (1). 2 (Pex) Stare de bună dispoziție Si: înveselit¹ (2), învoioșare (2). 3 (Pex) Petrecere în veselie Si: înveselit¹ 4-5 (Fig) Dare a unui aspect mai puțin (mohorât sau) monoton Si: înveselit^{1 (4-5). 6 înseninare a cerului Si: înveselit¹ (6). 7 (Pex) Ospăț.