întâmpinător, ~oare smf, a [At: MARDARIE, L. 3376 / Pl: ~i, ~oare / E: întâmpina + -(ă)tor] 1-2 (Persoană) care iese în calea cuiva pentru a-l întâmpina. 3-4 (Persoană) care întâlnește pe cineva. 5-6 (Persoană) care întâmpină niște obstacole. 7-8 (Persoană) care suportă niște cheltuieli. 9-10 (Persoană) care îndeplinește niște obligații. 11-12 (Persoană) care îndestulează nevoile cuiva.