* ÎNTRERUPE (-rup) I. vb. tr. 1 A opri la mijloc: vizita lui m’a înterupt în mijlocul scrisului ¶ 2 A tăia șirul vorbii, a curma vorba: voia să urmeze povestirea, dar celălalt îl înterupse ¶ 3 A face să înceteze pentru cîtva timp: ~ studiile; ~ electricitatea. II. vb. refl. A se opri la mijloc: era să continue, dar se înterupse, cînd îl văzu intrînd; din lipsă de fonduri, lucrările s’au înterupt [între¹ + rupe, după fr. interrompre].