întregime sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 301/36 / Pl: ~mi / E: întreg + -ime] 1 Plenitudine. 2 (Îlav) În (sau Întru) ~ De tot. 3 (Ccr) Ansamblu al elementelor care constituie un tot. 4 (Fig) Sănătate. 5 Deplinătate a facultăților mintale. 6 (Înv; îlav) Cu ~ Cu înțelepciune.