ÎNTORSĂTURĂ ~i f. 1) Loc unde ceva își schimbă direcția. 2) Formă arcuită, rezultată din schimbarea direcției (unui drum, unei ape curgătoare). 3) Schimbare neașteptată în desfășurarea evenimentelor; turnură. 4) fig. Construcție rezultată din dispunerea specifică a cuvintelor. 5) Variație a tonului vocii. /întors + suf. ~ătură