ÎNTORS I. adj. 1 p. ÎNTOARCE (în toate înțeleșurile); (P): a lua calea întoarsă, a se întoarce (din drum), a se duce iar la locul de unde a plecat ¶ 3 Sucit; pervers: fire întoarsă ¶ 4 (Copil) ~ de la țîță, căruia i s’a dat din nou să sugă după ce a fost înțărcat ¶ ¶ C. NEÎNTORS. II. sbst. 1 Întoarcere, revenire: la ~ul lui de la preîmblare, îi ieșise înainte vr’o 100 de siimeni cu beldii (N.-COST.) ¶ 2 Scopire.